Se vorbește mult despre ”muncă susținută și solidară” după ce pericolul coronavirusului va deveni o amintire. Cine cu cine să se solidarizeze? Cine alături de cine să muncească din greu și în numele a ce ? Scriu toate acestea în condițiile în care societatea este astăzi puternic polarizată. O falie este între cei care iau pensii speciale, foarte mari și se pensionează devreme și marea masă a oamenilor care trăiesc de pe o zi pe alta.
România trebuie să își revizuiască puternic politica de cheltuieli și structura statului. Nu se mai poate cu privilegii de grup, castă. Nu se mai poate cu discriminări care subminează solidaritatea națională, provoacă rupturi, tensiuni sociale, nemulțumiri profunde. Solidaritatea și încrederea le ai când îți tratezi cu respect cetățenii și nu te urci pe un munte de privilegii. Nu se mai poate cu pensii speciale și pensionări privilegiate la 40-45 de ani. Nu se mai poate cu agenții și instituții care sunt complet inutile și consumă resurse importante din banii publici. Vremurile grele, situațiile excepționale generează decizii excepționale în interes public și național. Asta dacă suntem responsabili și avem viziune. Pe românește spus, în astfel de vremuri se pot lua și implementa rapid decizii pe care nimeni nu a avut forța, curajul și determinarea să le ia în 20-30 de ani. De fapt, comportamentul și modul de acțiune al instituțiilor statului în bătălia cu coronavirusul vor fi testul adevărat. Din această bătălie se vor distinge adevăratele modele pentru serviciul public, eroii și luptătorii adevărați aflați la datorie, astăzi anonimi. Salariile celor care binemerită de la națiune vor fi la nivelul corespunzător. Și pensiile vor fi după salarii meritate și contributivitate. Modul de organizare și acțiune al instituțiilor poate fi eficientizat și restructurat cu adevărat chiar în cursul bătăliei cu coronavirusul.
