Când pandemia se va termina, România va fi o țară cu societatea, economia și finanțele foarte greu încercate. Recesiunea este cuvântul care revine în toate scenariile care se vehiculează în țări cu economii foarte puternice înainte de coronavirus. Sunt câteva întrebări la care trebuie să răspundem. Ce ar fi de făcut? De unde putem începe redresarea?

Cea mai importantă este evitarea cu orice preț a recesiunii morale, a declinului sufletesc al națiunii. Să nu avem cu niciun chip o criză socială profundă cu categorii întregi la marginea supraviețuirii. Aceste prevenții sunt cruciale. Economia își poate reveni dacă luăm măsuri ample, foarte curajoase.

Una dintre direcțiile revenirii României va fi să producem la noi acasă tot ceea ce înseamnă nevoie strategică. Să stăm cât mai puțin la mâna altora, fără lozincile pe care clasa politică românească le tot spune de 30 de ani.

Faptul că Dacia, Ford și alte mari companii străine și-au suspendat producția în timpul crizei coronavirusului trebuie să fie un semnal de alarmă. Ne arată cât de fragili suntem dacă nu producem noi înșine mare lucru în vremuri grele.

Statul trebuie să injecteze bani, foarte mulți bani în economie, în sectorul privat autohton. Să sprijine firmele românești care sunt capabile să se reprofileze rapid și să producă cele necesare acum în combaterea coronavirusului și pe viitor.

După terminarea crizei, statul trebuie să acționeze ferm, cu comenzi în sectoarele strategice, dar și să fie cât mai reținut cu intervențiile birocratice în sectorul privat, să reducă drastic toată reglementarea stufoasă și arbitrară.

Începem cu Sănătatea pentru că este obiectivul numărul unu acum. Continuăm, în paralel, cu toate domeniile unde avem, de bine, de rău, capete de pod și cu cele unde românii au creativitate, talent și determinare să conteze pe piața internațională. Trebuie să producem cât mai mult și divers la noi acasă. Să sprijinim produsele fabricate în România. Să le cumpărăm cu prioritate fiecare dintre noi.

Marile investiții publice trebuie scoase din blocajele existente prin măsuri șoc în regim de urgență, cu pedepse foarte aspre pentru fraude și deturnări de fonduri, cu asumarea răspunderii pentru licitații simplificate, cu angajări masive și pe salarii consistente și punerea CNAIR în regim de lucru cvasi-militarizat. Există un potențial imens aici. După criza coronavirusului vor fi mulți care vor dori să lucreze și să aibă contracte. De aceea, lucrurile trebuie pregătite serios încă de pe acum. Pe scurt, acțiunea statului în marile investiții publice trebuie să fie în regim de forță majoră pentru construirea în ritm foarte rapid a tot ce îi lipsește României în momentul de față. Fără autostrăzi, fără o rețea de căi ferate rapide, fără spitale regionale vom fi în subdezvoltare și victime sigure ale viitoarelor dezastre.

Va trebui să depunem un efort comun, să muncim cu toții ca în vremurile de după un război ca să recuperăm, să punem la loc, să construim. Vom avea șansa istorică de a construi, în regim rapid, ceea ce nu s-a făcut în ultimii 80 de ani. Piața muncii va fi tot mai flexibilizată și adaptată la noile tehnologii, dar șantierele nu vor fi înlocuite cu nimic altceva, dimpotrivă vor fi vitale pentru supraviețuirea economică a României. De aceea, munca productivă și creativă trebuie încurajată și sprijinită cu toată forța de către stat, prin toate pârghiile pe care le are la îndemână. Românii înțeleg și vor înțelege tot mai mult că fără muncă susținută și solidară nu ne putem reveni după o asemenea criză.